On parle de…l’amour

Bleah ! Deloc subiectul meu preferat – asta pentru ca nu stiu cu ce se maninca, dar ...vaz ca este al altora, in diferite gramaje, si el revine obsesiv, zilnic, in urechile mele. Studii de caz, a se servi cu guma de mestecat in pauza petrecuta la fumoar:
Cazul 1. Imi vorbeste despre dragoste in fiecare zi, incet si afectat. Se simte “razbunat” prin faptul ca nimeni, niciodata, nu ma va putea iubi vreodata atit de mult cum ma iubeste el. Imi intinde universul lui la picioare, se chinuie sa ma venereze, imi accepta inconsecventele. Multumesc, maestre. Ma simt onorata. Nu le merit – in fond, sint banalitatea intruchipata, jur. Spune ca il chinui “constant si diabolic”, ca nu am pic de mila, si cu toate astea este prea mindru pentru a accepta un “mercy fuck”. Nu ca m-as grabi sa prestez...
Cazul 2. Milder. Citeste ‘despre sex’-ul lui Osho. Osho asta vorbeste despre psihanaliza si transcedental in cea mai “cosmo”, “felicia”, ‘avantaje” maniera pe care am vazut-o vreodata. Acest guru al eu-lui nu-si scrie singur cartile, el tine discursuri ca un adevarat filozof, iar discipolii lui isi noteaza repede-repede pe genunchi si-i publica truismele (unde am mai auzit eu asta? blink!) Intre doua saruturi ii descopar pasajul scris sub forma unui raspuns la o intrebare – in genul “ask dr Love” – in care face referire, in aceeasi propozitie, la sex si moarte. Hm.. am sa revin in alt blog la asta, ma framinta de mult problema. Revin: El spune ca ma iubeste. Pardon, scrie ca ma iubeste. Zimbesc in coltul gurii, ii raspund cu aceeasi moneda si ii intorc si celalalt obraz. No comment. Nu intreaba, nu cere. Accepta. Ce om. Nu? Foarte tare!
Cazul 3. El nu vorbeste niciodata despre dragoste. Parerea mea umila este ca habar n-are ce e aia. Si-a creat dintotdeauna o dorinta, un wishlist, pe care pliaza, cauta o realitate, chiar un job description al femeii care ar trebui sa fie linga el (care sa includa aptitudini, trasaturi de caracter si hobby-uri) si aia care trece interviul e adevarata dragoste. N-a stiut niciodata cine sint, pentru ca nu a stiut sa caute, pentru ca nu a inteles de ce trebuie sa invete sa caute. Se mira ca nu sint fericita. N-a stiut in viata lui sa ma faca sa ma simt femeie. Incercarile disperate din ultima perioada sint tardive si nu-mi provoaca decit mila si dezgust. Asteptam eforturi suplimentare.
Cazul 4. Da din capsorul ei proaspat tuns si ma-ntreaba contrariata de ce dragostea nu dureaza. Ha? You’re asking me? Daca dragostea este ce cred eu, atunci n-are cum. E simplu: ne plictisim, schimbam, vrem altceva, pentru ca si pe noi ne schimba altii, si-atunci nimeni nu e de vina.
Sincer, cred ca vorbim de lucruri diferite, avind in vedere ca mie mi-e foarte greu sa ma gindesc la dragoste ca fiind mai mult decit l'echange de deux liquides et le contact de deux epidermes (de ce? vezi cazul 3). Concluzii: n-avem. Cum as putea sa extind notiunea la ani sau la o viata, cind eu abia am invatat sa traiesc clipa? Experienta mea imi spune ca nu e mai mult de-atit, si ala care spune ca e, traieste o continua si regretabila iluzie. Se minte rau de tot si are o relatie foarte proasta cu el insusi. Parol!