9 dimineata. M-am trezit la 7 si o pot demonstra! Sala de training. Cafea, biscuiti ca pentru un board meeting, adica in nici un caz covrigei. Un trainer mai neconvins decit noi de ce trebuia sa faca. Handouts. Pixuri corporate. Flipchart, OHP. Pe locuri, fiti gata? Start.
Performance management. Change. Managing change. Leadership strategy…. Talent management – asta-i noua!. Knowledge and development framework. Over-questionnaired? - nici vor-ba! Corporate outcome! Team planning…. Quarterly reviews. Team moderation. Responsible versus accountable…. Corporate skills profile. Performance Portfolio. CSR triennium. Deliverables! Deliverables! Deliverables! Ah, baga-mi-as! Feedback. Line management - Performance agreement.
BINGO! Am tipat cit m-au tinut plaminii. Aaaaaa, nu, nu se poate, susoteli, nemultumiri, fetze suparate si dezamagite! Fir-ar sa fie, credeam ca o sa cistig eu de data asta! Fir-ar al dracului de noroc! Femeia asta... tot anu i-a mers bine, cum de i-au iesit? Bai, fata, deci nu strigi bingo decit daca le ai, daa?? Le ai sau nu le ai, ca te ia mama dracu! Ai innebunit? Mi-am bagat 3 branule, cum sa-mi fi scapat ceva?
Fucking corporatist. Brain-washed. Hierarchical bullshit. Bloody jargon. Io-te-teee!!! Le aveam si p-astea, bai…. De data trecuta…Fata, ce te tot cumpara ala pe Facebook? Ce looser… Da, am vazut ca ti-ai schimbat poza, esti foarte sexy, da’ te-am facut la ultimul scrabulous, recunoaste!
Apr 23, 2008
Apr 13, 2008
the prodigal son
Martie. Briza calda, liniste. Duminica prea de dimineata. Birou. Facebook. Ochi inca adormiti si obositi de crepusculul unui club obscur. Ce poate fi mai dezolant?
Incantatiile care imi invadeaza linistea in coltul fumatorilor, plutind perfid dinspre biserica alaturata cladirii biroului. Singurele dati cind calc intr-o biserica sint, invariabil, zilele de Paste. Obligatia de a ma duce si-a deschide gura pentru trupul si singele Domnului, trisind intotdeauna si spunind c-am fost fara de prihana tot anul unui popa care nu crede nici el ce spune si oricum nu aude nimic din ce-i spui. Imi amintesc cum venea, in toata adolescenta mea la tara, prin curtile oamenilor, mormaind numai el stie ce, ridicind o nota muzicala numai sa tresara inimile babelor intru spovedanie eterna. Flutura un busuoic cu apa sfintita – da, daaaa – si-o icoana obosita si ingrozitor de murdara, isi vindea calendarele si incasa bani pentru servicii. Mai bea un pahar, nu-i bai, ca doar era mai tinar decit tircovnicul, un amarit pe la vreo 60 de ani, permanent aburit de alcool, abia tinindu-se pe picioare, care mai arunca cite un d-aaa-neee ‘luie-shteeee... atit de obosit ca ti se facea mila. Asta pot sa iert.
Ce nu pot sa iert este ipocrizia. Si oricit ar incerca cineva sa ma convinga de perfectiunea spiritului si inocenta actiunilor, puritatea gindirii si dezinteresul absolut al inalt preasfintiilor si “unsilor” Domnului, am sa zimbesc in coltul gurii. Let me get this straight : avem nevoie de reprezentanti ai perfectiunii pentru a crede in ea? Avem nevoie de reprezentanti ai iubirii si adevarului absolut pentru a crede in ele ? serios ? si cum ar trebui sa fie ei ? cine decide criteriile de selectie ? cine stabileste profilul si cine la face o fisa a postului ? cine scrie "qualified" sau "overqualified" pe aplicatiile lor ?
In ochii mei biserica este cea mai ipocrita inventie si prin ea insasi o amenintare la insasi ideea de credinta in spiritul suprem, de purificare prin durere si piosenie. De ce ingenuncheati in fata preotului? Cu ce este mai presus decit voi? Si-a cistigat nemurirea prin faptul ca a fost un “ales” al altuia, mai mare in ierarhie? Prin asta? Prin faptul ca si-a invatat fragmentzelele din cartulii retiparite si frumos desenate si-si permite sa le interpreteze gloatei, in propria lui varianta, pe care noi o luam drept varianta divina? De ce? Daca am ales sa cred ca in Forta si energia suprema, asta a fost dupa ce m-am descotorosit de toate obligatiile si conventiile impuse de familie si comunitatea in care am copilarit, de totii preotii si popii care negau in gura mare profanul si laicul in care se scaldau, pentru ca am ales sa fiu oaia neagra si fiul ratacitor. Si asta a fost dupa ce am aflat ca Dumnezeu e ateu.
Incantatiile care imi invadeaza linistea in coltul fumatorilor, plutind perfid dinspre biserica alaturata cladirii biroului. Singurele dati cind calc intr-o biserica sint, invariabil, zilele de Paste. Obligatia de a ma duce si-a deschide gura pentru trupul si singele Domnului, trisind intotdeauna si spunind c-am fost fara de prihana tot anul unui popa care nu crede nici el ce spune si oricum nu aude nimic din ce-i spui. Imi amintesc cum venea, in toata adolescenta mea la tara, prin curtile oamenilor, mormaind numai el stie ce, ridicind o nota muzicala numai sa tresara inimile babelor intru spovedanie eterna. Flutura un busuoic cu apa sfintita – da, daaaa – si-o icoana obosita si ingrozitor de murdara, isi vindea calendarele si incasa bani pentru servicii. Mai bea un pahar, nu-i bai, ca doar era mai tinar decit tircovnicul, un amarit pe la vreo 60 de ani, permanent aburit de alcool, abia tinindu-se pe picioare, care mai arunca cite un d-aaa-neee ‘luie-shteeee... atit de obosit ca ti se facea mila. Asta pot sa iert.
Ce nu pot sa iert este ipocrizia. Si oricit ar incerca cineva sa ma convinga de perfectiunea spiritului si inocenta actiunilor, puritatea gindirii si dezinteresul absolut al inalt preasfintiilor si “unsilor” Domnului, am sa zimbesc in coltul gurii. Let me get this straight : avem nevoie de reprezentanti ai perfectiunii pentru a crede in ea? Avem nevoie de reprezentanti ai iubirii si adevarului absolut pentru a crede in ele ? serios ? si cum ar trebui sa fie ei ? cine decide criteriile de selectie ? cine stabileste profilul si cine la face o fisa a postului ? cine scrie "qualified" sau "overqualified" pe aplicatiile lor ?
In ochii mei biserica este cea mai ipocrita inventie si prin ea insasi o amenintare la insasi ideea de credinta in spiritul suprem, de purificare prin durere si piosenie. De ce ingenuncheati in fata preotului? Cu ce este mai presus decit voi? Si-a cistigat nemurirea prin faptul ca a fost un “ales” al altuia, mai mare in ierarhie? Prin asta? Prin faptul ca si-a invatat fragmentzelele din cartulii retiparite si frumos desenate si-si permite sa le interpreteze gloatei, in propria lui varianta, pe care noi o luam drept varianta divina? De ce? Daca am ales sa cred ca in Forta si energia suprema, asta a fost dupa ce m-am descotorosit de toate obligatiile si conventiile impuse de familie si comunitatea in care am copilarit, de totii preotii si popii care negau in gura mare profanul si laicul in care se scaldau, pentru ca am ales sa fiu oaia neagra si fiul ratacitor. Si asta a fost dupa ce am aflat ca Dumnezeu e ateu.
Apr 11, 2008
sa ne iubiiiiiiiiiiiiim la nemurireeee!!
Ea imi da un mesaj dis-de-dimineata care-mi pica drept o veste foarte buna la momentul oportun. Eu ii dau mesaj inapoi multumindu-i, ii spun ca este foarte draguta si ca o iubesc. Ea imi da mesaj inapoi si-mi spune ca si ea tine f f f mult la mine. Eu nu-mi pot stapini risul isteric, o sun si urlu: “ce era asa de greu sa-mi spui ca ma iubesti? E un simplu cuvint. Il poti folosi asa cum l-am folosit si eu. ”
"Nu se poate" – imi spune ea. "A iubi e ceva trecator; daca tin la tine inseamna ca o voi face totdeauna. Ai un loc special in inima mea. Am o retinere sa spun ceva cind e vorba de iubire..si in plus, sint in autobuz..m-aude toata lumea, nu?" (n.a. aai, sa-mi bag...)
Haide, maa,......ma lasi? Daca mi s-ar fi intimplat o singura data, as mai zice, dar deja incep sa cred ca e ceva in neregula cu mine daca s-au strins ceva persoane care-mi zic: tin foarte mult la tine, in loc de te iubesc.
Ma scoate din pepeni faptul ca dam atit de mare importanta acestor rahaturi, ridicam niste cuvinte in slavi, le facem tabu, ca doar ne e frica de ele, nu??
Asta e reactie in lant - Bun, tu esti retinuta sa spui asta, atunci nu te astepta ca cel de linga tine sa ti-o spuna. Va deveni la fel de retinut. Si vom deveni cu totii un popor de retinuti. Si-o sa ne retinem for ever and ever, dind acestui cuvint - si altora - un rang pe care nu-l merita.
Pornesc un manifest contra retinerilor, contra argumentelor ieftine de genul “semnificatii adinci” – vai, am spus-o odata cui "nu trebuia” si mi-e frica s-o mai spun. Daca ti-e frica de un lucru/senzatie/sentiment spune-l! Nu poti neutraliza demonii decit rostindu-i.
PS In plus, o declaratie de dragoste nu contine niciodata cuvintul te iubesc. Vreti declaratie de dragoste? Iata, tocmai mi-am luat-o: “ginul nu are gust fara tine!” Aa? Sint pe sub scaune, lovita! M-a avut! Sa bem atunci!
"Nu se poate" – imi spune ea. "A iubi e ceva trecator; daca tin la tine inseamna ca o voi face totdeauna. Ai un loc special in inima mea. Am o retinere sa spun ceva cind e vorba de iubire..si in plus, sint in autobuz..m-aude toata lumea, nu?" (n.a. aai, sa-mi bag...)
Haide, maa,......ma lasi? Daca mi s-ar fi intimplat o singura data, as mai zice, dar deja incep sa cred ca e ceva in neregula cu mine daca s-au strins ceva persoane care-mi zic: tin foarte mult la tine, in loc de te iubesc.
Ma scoate din pepeni faptul ca dam atit de mare importanta acestor rahaturi, ridicam niste cuvinte in slavi, le facem tabu, ca doar ne e frica de ele, nu??
Asta e reactie in lant - Bun, tu esti retinuta sa spui asta, atunci nu te astepta ca cel de linga tine sa ti-o spuna. Va deveni la fel de retinut. Si vom deveni cu totii un popor de retinuti. Si-o sa ne retinem for ever and ever, dind acestui cuvint - si altora - un rang pe care nu-l merita.
Pornesc un manifest contra retinerilor, contra argumentelor ieftine de genul “semnificatii adinci” – vai, am spus-o odata cui "nu trebuia” si mi-e frica s-o mai spun. Daca ti-e frica de un lucru/senzatie/sentiment spune-l! Nu poti neutraliza demonii decit rostindu-i.
PS In plus, o declaratie de dragoste nu contine niciodata cuvintul te iubesc. Vreti declaratie de dragoste? Iata, tocmai mi-am luat-o: “ginul nu are gust fara tine!” Aa? Sint pe sub scaune, lovita! M-a avut! Sa bem atunci!
Apr 9, 2008
Apr 8, 2008
crowded and cold
Cea mai constanta ura in viata mea ramin diminetile. Chiar daca circumstantele se schimba, ma regasesc in aproape fiecare dimineata in ipostaza unui vampir care simte nevoia sa traga toate draperiile; lumina care-i bucura pe altii pe mine ma ucide, ma arde, imi amplifica starea de anxietate. Urasc diminetile racoroase, luminoase, optimiste. Mi se pare o iluzie ieftina, sa crezi ca totul se va schimba, in ziua aia, ca e un nou inceput, bla, bla, bla...
Personal, daca as putea, mi-as inversa cu totul ceasul interior, as trai noaptea si as dormi ziua. Pacat ca abia acum simt asta. Too late.
Nu stiu daca e plictis, poate e mai mult teama de esec, care ma urmareste de multi ani (din ce in ce mai multi), mi-e frica de ce voi mai distruge si astazi, mai mult decit am omorit ieri. Mi-e frica de ce moarte inceata traiesc, distrugind sufletele de linga mine. Si pretinzind ca am ce face.
Imi creez realitati paralele, care sa ma puna in provocari noi, poate-poate oi gasi ceva in mine in care sa cred, care sa reziste, care sa ridice ceva din cenusa, dar sfirsesc invariabil in acelasi rahat. Nu cautati dincolo de aparente. Nu veti gasi nimic!
I smile when I’m angry, I cheat and I lie… in my secret life.
Personal, daca as putea, mi-as inversa cu totul ceasul interior, as trai noaptea si as dormi ziua. Pacat ca abia acum simt asta. Too late.
Nu stiu daca e plictis, poate e mai mult teama de esec, care ma urmareste de multi ani (din ce in ce mai multi), mi-e frica de ce voi mai distruge si astazi, mai mult decit am omorit ieri. Mi-e frica de ce moarte inceata traiesc, distrugind sufletele de linga mine. Si pretinzind ca am ce face.
Imi creez realitati paralele, care sa ma puna in provocari noi, poate-poate oi gasi ceva in mine in care sa cred, care sa reziste, care sa ridice ceva din cenusa, dar sfirsesc invariabil in acelasi rahat. Nu cautati dincolo de aparente. Nu veti gasi nimic!
I smile when I’m angry, I cheat and I lie… in my secret life.
Apr 3, 2008
my favourite mirror
Dependentele mele: (in ordine aleatorie)
- tigara
- cafeaua
- antibioticele – cu cit mai puternice, cu atit mai bine
- mp3 player-ul
- Dave Gahan
- flirtul
- ginul
- timp
- messenger
- Facebook
- prietenii de suflet
- crepuscul
- blogurile
- birfa
- HBO
- men!
Non-dependentele mele:
- monogamia
In-dependentele mele:
- orgasmul din prelungirile pauzei de prinz
- violenta emotionala cu recul
Imi permit sa revin de cite ori o sa consider ca are vreo importanta.
- tigara
- cafeaua
- antibioticele – cu cit mai puternice, cu atit mai bine
- mp3 player-ul
- Dave Gahan
- flirtul
- ginul
- timp
- messenger
- prietenii de suflet
- crepuscul
- blogurile
- birfa
- HBO
- men!
Non-dependentele mele:
- monogamia
In-dependentele mele:
- orgasmul din prelungirile pauzei de prinz
- violenta emotionala cu recul
Imi permit sa revin de cite ori o sa consider ca are vreo importanta.
Subscribe to:
Posts (Atom)
