Jan 21, 2008
Jan 11, 2008
eu, tata si dragostea -HAHAHAHAHAAA!
Stau si-mi privesc ochii tristi si imploratori ai sotului, ii vad prin crapaturile zidului care a rasarit intre noi peste noapte - peste o noapte de tipete, miros de gin si after shave strain. Ii ascult implorarile, ai accept mingiierile si stau si ma-ntreb cum de-am ajuns in ochii lui - culmea - o femeie frumoasa si inteligenta (puah!); cum de a putut ajunge - tocmai el - sa-si manifeste dragostea prin tandrete.
Fata, ti-am spus ca iubirea nu este o provocare pentru mine; atita timp cit am fost o prada usoara la tineretea mea, continui sa ma consider la fel, din punct de vedere fizic, ca de iubit pentru mine totul a fost ambiguu si ocolesc procesul, de ce m-as schimba acum? Totul mi se reduce la fuck or get fucked, la propriu, nu stiu cum se impletesc sentimentele celelalte si de ce, care e rostul lor, ca doar tata imi raspundea la fiecare intrebare care incepea cu "ma lasi sa.../am voie sa.." cu "la ce-ti foloseste?". Tata, cum ai putut fi atit de idiot? Cu ce tupeu ti-ai permis sa-mi reduci la zero notiunea de placere, enjoying, for fun, pour moi meme, for my fucking soul?????? revin...Adulterul are rostul lui: sa cimenteze sau nu, si pentru prima data-n viata am sa merg cu confirmarea teoriei pe care ti-o predica toate cucoanele prin birouri despre perisabilitatea iubirii (muahahaha!).
Si tu intre timp nu poti astepta sa-mi treaca? Uite, deja simt ca-mi trece...miine deja am sa zimbesc in coltul gurii amar, am sa ma-ntorc spre tine, am sa m-arunc in genunchi, am sa-ti accept violenta, implorind iertare.
Fata, ti-am spus ca iubirea nu este o provocare pentru mine; atita timp cit am fost o prada usoara la tineretea mea, continui sa ma consider la fel, din punct de vedere fizic, ca de iubit pentru mine totul a fost ambiguu si ocolesc procesul, de ce m-as schimba acum? Totul mi se reduce la fuck or get fucked, la propriu, nu stiu cum se impletesc sentimentele celelalte si de ce, care e rostul lor, ca doar tata imi raspundea la fiecare intrebare care incepea cu "ma lasi sa.../am voie sa.." cu "la ce-ti foloseste?". Tata, cum ai putut fi atit de idiot? Cu ce tupeu ti-ai permis sa-mi reduci la zero notiunea de placere, enjoying, for fun, pour moi meme, for my fucking soul?????? revin...Adulterul are rostul lui: sa cimenteze sau nu, si pentru prima data-n viata am sa merg cu confirmarea teoriei pe care ti-o predica toate cucoanele prin birouri despre perisabilitatea iubirii (muahahaha!).
Si tu intre timp nu poti astepta sa-mi treaca? Uite, deja simt ca-mi trece...miine deja am sa zimbesc in coltul gurii amar, am sa ma-ntorc spre tine, am sa m-arunc in genunchi, am sa-ti accept violenta, implorind iertare.
Jan 8, 2008
i need to drink more than you seem to think...
Cum stie el, minca-l-ar mama sa-mi defineasca pasii, sa mi-i deseneze, sa ma ia de mina sa-mi arate cuvintele in marea diagrama a drogului meu.
Mi se pare atit de straniu sa fi stat atita timp cautind, intrebind, aruncind, nedefinind durerea...am cerut un semn si poate ca mi s-au dat atitea, dar n-am stiut sa le citesc. Pe asta stiu acum, l-am descifrat, am scos la licitatie propria mea siguranta, am aruncat pentru citeva clipe caldura stabilitatii si am descoperit, abia atunci, Doamne, un raspuns. Am facut ochii roata si am sfirsit intr-un ris prostesc cind l-am vazut in fata mea...nu-mi venea sa cred ca-mi era atit de aproape. Restul...n-a mai contat, detaliile se tes singure, cresc, ca frunzele in jurul meu, ma mingiie, inspir adinc si le miros, ma las purtata de ele, plutesc cu ele si zimbesc, zimbesc ca fraiera intr-una. Nu asta am vrut?
Mai conteaza ca seara imi arunc ancora si imi pun masca de toate zilele, imi machiez un alt zimbet si dau mai departe din solduri, asteptind zorii, sa ma tranform din nou in zina cea buna a pierdutilor...? conteaza poate putin, sint lucruri pe care nu le-as sacrifica, cred, in veci. Dar momentul, clipa (am revenit in carpe diem :)) ma lasa muta de traire, si-mi place sa sper acum (ai observat???? sper!) ca totul va fi bine.
Am incetat sa mai intreb care? de ce? e bine? sau e rau?. Tot ce ma arde este cind? si cit?
Iata-ma, deci, draga mea, cu nimeni la pas, in propriul eu ritm, gasindu-mi meniri si intelegeri, deja nu mai conteaza pina cind. Primul meu inger adevarat si recunoscut, autentificat si cu parafa, e aproape de mine. Deschideti portile, curatati pista, decolez in libertate, intr-un final.
Mi se pare atit de straniu sa fi stat atita timp cautind, intrebind, aruncind, nedefinind durerea...am cerut un semn si poate ca mi s-au dat atitea, dar n-am stiut sa le citesc. Pe asta stiu acum, l-am descifrat, am scos la licitatie propria mea siguranta, am aruncat pentru citeva clipe caldura stabilitatii si am descoperit, abia atunci, Doamne, un raspuns. Am facut ochii roata si am sfirsit intr-un ris prostesc cind l-am vazut in fata mea...nu-mi venea sa cred ca-mi era atit de aproape. Restul...n-a mai contat, detaliile se tes singure, cresc, ca frunzele in jurul meu, ma mingiie, inspir adinc si le miros, ma las purtata de ele, plutesc cu ele si zimbesc, zimbesc ca fraiera intr-una. Nu asta am vrut?
Mai conteaza ca seara imi arunc ancora si imi pun masca de toate zilele, imi machiez un alt zimbet si dau mai departe din solduri, asteptind zorii, sa ma tranform din nou in zina cea buna a pierdutilor...? conteaza poate putin, sint lucruri pe care nu le-as sacrifica, cred, in veci. Dar momentul, clipa (am revenit in carpe diem :)) ma lasa muta de traire, si-mi place sa sper acum (ai observat???? sper!) ca totul va fi bine.
Am incetat sa mai intreb care? de ce? e bine? sau e rau?. Tot ce ma arde este cind? si cit?
Iata-ma, deci, draga mea, cu nimeni la pas, in propriul eu ritm, gasindu-mi meniri si intelegeri, deja nu mai conteaza pina cind. Primul meu inger adevarat si recunoscut, autentificat si cu parafa, e aproape de mine. Deschideti portile, curatati pista, decolez in libertate, intr-un final.
Subscribe to:
Posts (Atom)
