les fleurs du mal

A reflecta e un proces pe care nu-l pot invata sub nici o forma, oricit de mult m-as fi chinuit de-a lungul vietii. Poate greseala - ma gindesc - vine din faptul ca am crezut ca este o chestie cu care te nasti, nu un proces ce se invata. Se invata?
Nu ma pot desprinde, pentru Dumnezeu, de orice sau de tot, sa cuget, pentru citeva minute, obiectiv sau subiectiv, constructiv, sa ma detasez de lumea fizica in care ma aflu, sa observ cit mai neloial lucrurile si oamenii care ma inconjoara. Sa pretind ca sint o straina. Sa descopar, astfel, lucrurile altfel. Asta nu pot face: sa inversez punctul de vedere. Sa am o juma de ora - o ora numai pentru sufletul meu, sa-mi iau hirtie si creion si sa desenez - ca de scris nu stiu - care este viata mea acum, pe zile, plusuri si minusuri si a cote, in dreapta, le desirable.
chiar nu pot face asta? chiar nu sint in stare?
ce ma tine in loc? ce-mi leaga mintile? de ce ne obisnuim asa de repede cu un dat (taking the given for granted), obisnuinta devenind dependenta, ne transformam in robotei, rotite, actionate automat. Si cred ca refuz sa accept asta.
M-am saturat sa-mi fac rau, dar...nu-i asa ca-i cool?
Am sa-ncerc in primul rind sa descopar daca fac asta numai pentru ca-i cool, numai pentru ca asa m-am lasat influentata sa fiu, numai pentru ca aici am avut profesori buni - si, deh, inveti materia predata de un profesor bun - sau pur si simplu pentru ca m-am obisnuit asa. Pentru toate cele de mai sus, incepem terapia de soc. Daca descopar ca imi place, atunci asta e mai dureros. Dar sa ajung eu acolo....
PS Dependenta mi-a fost ceruta de scris, cautarea cuvintelor, pe care nu le pot gasi decit in durere, minciuna, autoflagelare.

the sinner in me

Sta acolo pitit - a stat atita timp, nu stiam ce ma deranjeaza atit de tare: este copilul asta din mine, odata dragut, acum s-a facut taare obraznic. A-nceput sa-si faca din ce in ce mai des simtita prezenta; nu face altceva decit sa strige: "iata cit de mult rau imi pot face singur! nu-i asa ca sinteti mindri de mine? nu-i asa ca ma iubiti si ma admirati pentru asta?". Nu puteai s-o spui mai bine, dear. Cum il potolesc? violenta nu e o solutie....placa stricata? playing the indifferent..???

5 days later

ramin in topic: iata ca, dupa muult timp, mi se face si mie un compliment care sa-mi mearga la suflet: "Bitch!".
Suierat printre dinti, insotit de un zimbet pe care nu pot sa-l descriu, numa' sa-l mimez. "ceva de genul: "how can you...."
ma simt orgasmic!

alinuta sadica

Am devenit obiectul de admiratie al mediocritatii. Aud tot mai des complimente – am permanent senzatia ca sint nefondate – dar daca numarul lor se-nmulteste….incep sa le cred partial…de ce insa numai la un nivel limitat de inteligenta? Sint rea ca spun asta, dar…..nu inteleg. Duduia la care ma refer si de la care incerc din rasputeri sa obtin un compliment nu ia atitudine. Asculta complimentele celorlalti, zimbeste in clopotul ei invizibil de sticla, dar tace.
Alina este intruchiparea femeii pe care o urasc cel mai tare: aia inteligenta de doare. Efectiv nu pot rezista sa stau linga ea prea mult, simt un val de energie negativa scurgindu-se spre mine, m-apuca tremuratul, imi mai aprind o tigara... O las sa vorbeasca, imi ascund invidia cit pot, dar cu ea nu prea pot. Tot ce pot sa fac este sa imi pun un zimbet timp pe fata, sa incerc sa ma fac cit mai mica si cit mai invizibila sau sa-mi gasesc de lucru in alta parte.
E mai rau decit inteligenta: face de fapt pe abordabila citeodata – spun citeodata pentru ca de fapt nu precupeteste nici un efort sa arate ca o intereseaza prea putin personalitatile celor din jur – respectiv eu in cazul de fata. Subliminal: fata mea, nu ma interesezi, esti sub nivelul meu acceptabil de inteligenta si procesare, iti zimbesc acru ca sa arat ca as fi abordabila, dar tot o cretina ramii. Din sfera mea venii cu greu...
E diabolica. Iti masoara prostia din ochi, te lasa sa spui ineptii, iti prinde punctul slab dupa care spala cu tine pe jos. Incearca sa te convinga ca ai spus un mare adevar, da, chiar trebuie sa iei atitudine si sa protestezi in problema asta! Sint convinsa ca pe cei mai multi timpiti i-a impins chiar la acte suicidale.
As vrea sa pot face la fel.
Dar....cum detaliam mai sus nivelul meu de creativitate si inovatie nu-mi permite a ma apropia nici la 5 m de ea.
O urasc.
De ce, intreb atunci, complimentele astea nu s-ar indrepta catre ea? Le consider de multe ori jignitoare, avind in vedere diferenta intre mine si ea. Mai succint: daca-as fi barbat, mai degraba i-as trage-o ei decit mie. Mai degraba m-as indragosti de ea decit de mine. Si-atunci cuget: par mai abordabila, adica usoara? Nu ma deranjeaza. Cred c-am facut destule sa-mi merit eticheta. Dar este suficient? Cite femei usoare nu intilnim in fiecare zi prin birouri? Plictisite de viata lor bej, fara rasarit, fara serotonina? Dispuse sa-si puna imaginea pe tapet, sa-si terfeleasca numele, sa faca glume chiar apropos de propria persoana, de propria sexualitate, numai sa obtina o reactie la nevoia lor presanta de atentie.
De ce nu contribuie ea la stocul meu de complimente inteleg. E rea. E frumoasa, extrem de inteligenta, si rea.
Cine n-ar adora-o?Mie in schimb imi place sa urasc.

shalul de pe scaun

O zi de toamna mult prea timpurie - inca mi-e greu sa cred ca de la 27 de grade ieri azi sint 14! - in care dincolo de raceala cumplita care-mi astupa urechile si de grijile materne peste care incerc sa trec, ma intreb cit din tandretea lui imi lipseste si de ce. Daca a fost vreodata asta deschiderea catre a-normal, in-acceptabil, doar satisfacerea nevoii de iesire din inchisoarea ingerilor... E stupid, dupa tot ce-a fost, sa simt ca inca sint iubita si acest lucru sa-mi dea un sentiment paradoxal de siguranta. Ceea ce evitam cu indirjire acum putin timp devine obiectul cautarii, dimineata de dimineata. Sa fie oare numai nevoie de caldura, cosiness, insuflata de vintul de-afara, de revenirea la birou, la aceleasi probleme stupide...
Gust amar de Coldrex. O tigara grea. o gluma corporata. o fatza noua si timpa. nesuferita chiar.
"Te rog sa inchizi chat-ul, nu ai voie!" Du-te dracu.