pure morning!

Cind imi manifest vadit peiorativ emotiile in fata acestui instantaneu, el isi apara pudoarea si–mi raspunde ca un gentleman :

”Madam, fuck off, please...”.

Ce a-nceput ca o dimineata monotona de vara s-a transformat brusc in altceva, mai mult decit sperasem, mai mult decit imi dorisem, acolo unde visam apus a devenit rasarit, iar rasaritul de ieri l-am pus pe hold. Exista senzatii pe care le pastrez undeva, le inchid, uit de ele, si ies la iveala, ca visele care revin - te trezesti si efectiv nu mai stii daca ai visat sau a fost un deja-vu.
Ascult cuvintele fiecarui cintec, imi privesc momentul in ochi, e dimineata tirzie si nu inteleg de ce nu vroiam sa vin. As ingheta ziua asta, sa ramin asa…si-mi trazneste bucata asta geniala. Brian, parca ti-as fi suflat in urechi cind ai scris-o, fratele meu! Cea mai pura dimineata.

corijenta mea in asertivitate

Multumesc femeilor care au venit, cu, sau fara voia lor, in sprijinul afirmatiilor mele reusind, prin asta, sa-i convinga pe barbatii de linga mine ca argumentele folosite de mine a priori au avut o baza logica.
Multumesc sefei sotului meu, care, respirind fitze la fiecare secunda, mi-a dat posibilitatea, macar pentru citeva luni, sa indraznesc sa-mi cer drepturile de a ma intretine, ca femeie, fara sa aduc mai mult de 3 argumente la intrebarea “de ce trebuie sa te coafezi?” sau “de ce trebuie sa mergi la psiholog?”. Din pacate, sotul meu si-a dat demisia la putin timp si argumentele n-au mai fost intretinute, sau mutate in alta arie.
Multumesc soacrei mele care, paradoxal, de vreo 2 ori in viata ei a fost de acord cu mine – argument indubitabil in a-l convinge instanteu pe sotul meu de corectitudinea opiniilor mele.
Multumesc sotiei amicului sotului meu, care prin felul ei extravagant de a privi viata mi-a oferit, din nou, posibilitatea de a spera la rindul meu, la citeva clipe de relaxare fara sa trebuiasca sa fiu despicata in patru vizavi de motivele pentru care mi-as dori asta. N-as fi reusit fara ea, orice incercare imi era inabusita in fasa. Cu ea, totul a devenit simplu si realizabil, intr-o fractiune de secunda.
Multumesc prietenei sau confidentei amicului meu care obiectiva fiind vezi Doamne i-a reiterat mesajele mele – dar vezi tu, spuse de alta gura (a ei) au iluminat intunericul absolut, si l-au convins ca as avea – ia uite-te… - dreptate.
Niciodata nu reusesc singura – de ce mama dracu???? De ce e nevoie de o a doua femeie din viata lor – mama, sefa bogata, prietena inteleapta, toate intruchipate in Minerva secolului 21, care sa-mi sustina sau macar sa fie de acord cu punctul meu de vedere ca sa-i convinga pe fiecare dintre ei instantaneu, asta dupa ce eu voi fi incercat ANI de-a rindul, poate zi de zi, fara sansa de reusita.
Ori am o problema de comunicare, ori arat eu pur si simplu unreliable (adica blonda la origine), ori pur si simplu, toti barbatii astia de mai sus au o problema, frate, ca sa ma exprim ca o doamna ce sint!

variatiuni pe aceeasi auto-frecare

Oamenii nu se schimba! De ce trebuie sa spun chestia asta de zeci de ori??? Oameni se descopera, se dezvolta, evolueaza, actioneaza sub presiunea evenimentelor, reactioneaza diferit la aceiasi stimuli in momente diferite, isi schimba punctul de vedere conform propriilor - si numai propriilor experiente - si sint, si vor fi mereu, diferiti in relationarile cu orice alt om (every other) din proximitatea lor.
Incercarile disperate ale unora de a se cunoaste sint sortite esecului, pentru ca, asa cum nu exista cunostere absoluta, nu exista nici auto-cunoastere absoluta. Putem sa ne supunem extremelor pina lesinam, e degeaba. De-aia s-a inventat religia: ca sa ne lasam dracu de prostii. De cautari. E mult mai comod asa. Religia, dragii mei, sau Dumnezeu, reprezinta momentul auto-cunoasterii absolute. Nirvana. Can't touch this! Lasati-va pagubasi, nu mai alergati dupa cai verzi pe pereti, ca dati in penibil.
Ce e mai dureros e ca incepem sa ne facem un hobby din incercarile disperate de a-i defini pe altii, dupa care sa dam cu banu' daca se schimba sau nu, daca ii putem schimba sau nu, si uite-asa ne-o luam in freza la fiecare colt de strada, pentru ca in realitatile noastre mici-mici ne bazam pe presupuneri. Si doar orice timpit stie ca Assumption is the mother of all fuckups. Incredibil cit de frumos ploua afara si am un chef nebun de plictisuri si aberari la o cafea cu lapte...Sa ne zimbim si sa vorbim.
Let's talk! - asta pentru ca, intre timp, ramin lucruri care te fac sa te simti ca un semi-zeu pentru citeva minute.