my good luck

A venit prin spatele meu, mi-a pus o mina pe umar, atit de usor ca initial nu am fost constienta de vreo atingere.
"Hi? How is it going?"
Imi ardeau obrajii, mai ceva ca-n adolescenta. Ma privea fix, drept in iris si eu priveam undeva in peretele din spatele lui. Ghinion, sint fotofoba.
"Fine. I’m fine. "
"Are you keeping up?"
"Yes."
"Good! How long is it now? 2 weeks? Or so?"
"Yes."
"Have you gone out?"
"Are you checking on me?" Am zimbit penibil.
"NO! I’m JUST being supportive! Have you gone out?"
"No. "
"Go out. Don’t punish yourself."
I-am luat mina, i-am pus-o pe soldul meu drept, orizontal, mi-am sters orice zimbet si i-am intors privirea in iris: "I wouldn’t know otherwise". A ris. Asa raspunde el.

wrong questions with the wrong replies

Pentru toti aia care avura indoieli: nu, Martin nu m-a dezamagit niciodata, pentru ca stie ce sa puna in vocea lui Dave si in degetele lui Fletch. Deci sint de-a dreptul numb, e geniala, efectiv nu ma asteptam!
M-am surprins in fata ecranului cu gura cascata, nu-mi venea sa cred ca au putut sa cladeasca atita forta pe ceva atit de clasic in soundul lor.
In concluzie: Este vechiul sound DM, dragii mei, dar cu o extra forta. Nu stiu sa existe o alta trupa care sa fie atit de fidela senzatiei, pe un timespan atit de mare. Cred ca nici U2 – o spun cu riscul de a mi-o lua, dar o cred cu tarie: U2 si-a pierdut forta. DM si-o recistiga. Deci, o doza puternica de WRONG, mie una mi-a produs un mic orgasm liric, ca sa zic asa..