May 30, 2008

sealed with a kiss, and a "thank you, Miss"

M-am trezit intr-o dimineata in fata disperarii lui crizate, electricat de socul inevitabilului produs, de parca-i daduse cineva cu o bita-n cap, isi luase si el palma cum se cuvine de la soarta, sperase tot timpul ca nu i se va intimpla asta niciodata si-acum ma privea cu ochi beti, parca implorindu-ma sa-i spun ca e o gluma, ca asa ceva nu i se intimpla, ca e inca dimineata iar asta e un cosmar, iar eu de fapt n-am existat niciodata si nici macar nu sint in fata lui.
Mi-e greu sa-mi descriu cel mai amar zimbet aparut, mila ce m-a inecat in mod degradant, sentimentul de sterilitate si zadarnicie din sufletul meu, de parca muncisem o viata sa cresc un copacel si el, necioplitul, si-a permis sa moara doar pentru ca a inchis obloanele femeia de serviciu intr-o noapte. Dintr-un moft.
......
Citeva luni mai tirziu, diminetile mele sint mult mai intelegatoare cu mine.
Asculta-ma: asta n-a fost sfirsitul, n-a fost cumpana, n-a fost palma, n-a fost obuz. Esti printre noi acum. Cei care-si traiesc fericirile in taina. Cei care au inghitit pasiuni ascunse, care si-au luat portia de banalitate pina s-au saturat, care au preferat dureri si insulte, numai sa iasa din normal. Sintem specie veche, sintem aia care neaga alb-negrul si simplitatea, desi o invocam zilnic. O dorim, am zeificat-o, n-o putem atinge. Esti fericitul cistigator al propriului tau suflet, acum ti-l stii - era mai bine in zloata de dinainte? Nu-i asa ca poti vedea acum dincolo de tipete, isterii, cuvinte care nu mai inseamna nimic, intrebari inchise si raspunsuri pre-paid, pentru care inainte ai fi stat sa judeci cit te-ar costa pe tine sau pe ea? Nu-i asa ca acum ii zimbesti, mecanic, stii ca o iubesti putin ..si-atit? Pentru ca acum esti altfel, pentru ca ai de-venit?
Nu-i asa ca te cuprinde mila privind ieftinitatea din ochii si gesturile oamenilor de linga tine, cei care se multumesc cu putin, care-si traiesc infimitatea de senzatii in cei 50 de metri patrati ai casei lor sau in cei citiva ochi care-i privesc, nereusind sa simta ce e dincolo de ei? Nu esti fericit ca ai trait asta? ca ai reusit sa ajungi dincolo si nu te-ai pierdut pentru tot restul vietii in cea mai banala existenta, doar pentru ca te-ai fi crezut in siguranta departe de tentatii intr-o negare si multumire de sine eterna?
Dragul meu, esti mult mai in siguranta aici. Cum spuneam o data: ne e frica de iad. Crede-ma, iadul e aici, si nu consta in altceva decit in pierdera controlului si-a simtului realitatii. Cind ti se pune ceata peste neuroni, cind nimic din ce atingi nu seamana cu ce-ai simtit odata ca ar fi, cind stii ca ai cazut, dar de fapt tu te mai sprijini cumva in picioare, cind ti se pare ca ai murit, dar ti se spune ca traiesti, cind ceea ce vezi tu nu e vazut si de ceilalti, si mai ales atunci cind ti-e groaza de ceva ce nu exista, cind simti ca creierul, corpul, mintea nu-ti mai apartin - out of your reach - ...iata adevaratul intuneric si prapastia absoluta.
Ai trecut de asta? Bine-ai venit. Acum nimic nu te mai poate invinge, caci controlul tau a reinviat, mult mai puternic, te-a cuprins din nou - ca in filmele ieftine cu ninja, de ce nu? - si se extinde si asupra celorlalti. Ai grija ce faci cu el. Nu rani, se va intoarce impotriva ta. Puterea da dependenta.
Din punctul meu de vedere, maestre, ai acum la picioare zeci de mici lumi pe care le poti cuceri, de ce te-ai spinzurat cu o tristete ne-reala, mintindu-te ca nu mai poti simti?
Hey :)
Imi amintesc replica lui Dracula atunci cind a cunoscut-o pe Mina, viitoarea lui mireasa - la momentul ala mi s-a parut cea mai frumoasa replica din film, si acum mi se pare cel mai bun zimbet pe care ti-l pot da:
Zina verde a absintului vrea sa mi te fure...dar cu mine esti in siguranta.. :)