O zi de toamna mult prea timpurie - inca mi-e greu sa cred ca de la 27 de grade ieri azi sint 14! - in care dincolo de raceala cumplita care-mi astupa urechile si de grijile materne peste care incerc sa trec, ma intreb cit din tandretea lui imi lipseste si de ce. Daca a fost vreodata asta deschiderea catre a-normal, in-acceptabil, doar satisfacerea nevoii de iesire din inchisoarea ingerilor... E stupid, dupa tot ce-a fost, sa simt ca inca sint iubita si acest lucru sa-mi dea un sentiment paradoxal de siguranta. Ceea ce evitam cu indirjire acum putin timp devine obiectul cautarii, dimineata de dimineata. Sa fie oare numai nevoie de caldura, cosiness, insuflata de vintul de-afara, de revenirea la birou, la aceleasi probleme stupide...
Gust amar de Coldrex. O tigara grea. o gluma corporata. o fatza noua si timpa. nesuferita chiar.
"Te rog sa inchizi chat-ul, nu ai voie!" Du-te dracu.
No comments:
Post a Comment