the prodigal son

Martie. Briza calda, liniste. Duminica prea de dimineata. Birou. Facebook. Ochi inca adormiti si obositi de crepusculul unui club obscur. Ce poate fi mai dezolant?
Incantatiile care imi invadeaza linistea in coltul fumatorilor, plutind perfid dinspre biserica alaturata cladirii biroului. Singurele dati cind calc intr-o biserica sint, invariabil, zilele de Paste. Obligatia de a ma duce si-a deschide gura pentru trupul si singele Domnului, trisind intotdeauna si spunind c-am fost fara de prihana tot anul unui popa care nu crede nici el ce spune si oricum nu aude nimic din ce-i spui. Imi amintesc cum venea, in toata adolescenta mea la tara, prin curtile oamenilor, mormaind numai el stie ce, ridicind o nota muzicala numai sa tresara inimile babelor intru spovedanie eterna. Flutura un busuoic cu apa sfintita – da, daaaa – si-o icoana obosita si ingrozitor de murdara, isi vindea calendarele si incasa bani pentru servicii. Mai bea un pahar, nu-i bai, ca doar era mai tinar decit tircovnicul, un amarit pe la vreo 60 de ani, permanent aburit de alcool, abia tinindu-se pe picioare, care mai arunca cite un d-aaa-neee ‘luie-shteeee... atit de obosit ca ti se facea mila. Asta pot sa iert.
Ce nu pot sa iert este ipocrizia. Si oricit ar incerca cineva sa ma convinga de perfectiunea spiritului si inocenta actiunilor, puritatea gindirii si dezinteresul absolut al inalt preasfintiilor si “unsilor” Domnului, am sa zimbesc in coltul gurii. Let me get this straight : avem nevoie de reprezentanti ai perfectiunii pentru a crede in ea? Avem nevoie de reprezentanti ai iubirii si adevarului absolut pentru a crede in ele ? serios ? si cum ar trebui sa fie ei ? cine decide criteriile de selectie ? cine stabileste profilul si cine la face o fisa a postului ? cine scrie "qualified" sau "overqualified" pe aplicatiile lor ?
In ochii mei biserica este cea mai ipocrita inventie si prin ea insasi o amenintare la insasi ideea de credinta in spiritul suprem, de purificare prin durere si piosenie. De ce ingenuncheati in fata preotului? Cu ce este mai presus decit voi? Si-a cistigat nemurirea prin faptul ca a fost un “ales” al altuia, mai mare in ierarhie? Prin asta? Prin faptul ca si-a invatat fragmentzelele din cartulii retiparite si frumos desenate si-si permite sa le interpreteze gloatei, in propria lui varianta, pe care noi o luam drept varianta divina? De ce? Daca am ales sa cred ca in Forta si energia suprema, asta a fost dupa ce m-am descotorosit de toate obligatiile si conventiile impuse de familie si comunitatea in care am copilarit, de totii preotii si popii care negau in gura mare profanul si laicul in care se scaldau, pentru ca am ales sa fiu oaia neagra si fiul ratacitor. Si asta a fost dupa ce am aflat ca Dumnezeu e ateu.