Mi-a luat, poate, un pic de timp sa inteleg teorema relatiei mama-fiica, ea mi s-a accentuat in utimele zile, cind circumstantele (sau Dumnezeu, pentru ca nu ma refer la circumstantele create de mine) mi-au revelat demonstratia.
Micro-universul ei si macro-lumea mea nu sint doua multimi care se intersecteaza, ci se includ, sint inter-dependente, mai mult sau mai putin concentrice; realitatea ei mica traieste in realul meu mare - plastic: ca un galbenus in marele ou. Interdependenta poate parea numai de o parte: microuniversul ei depinde de macrouniversul meu, dar tare-mi place sa cred ca insasi conceptia a avut loc din motivul invers: eu am simtit mai intii nevoia sa fiu mama.
In diagrama nou creata, sa te puna dracu sa traiesti in haos. Microuniversul va simti si se va dezvolta ca atare, o va lua de buna, isi va crea propriile reguli, perceptii, legi existentiale - logic - dupa macrounivers - si tot ceea ce va exista in afara cercului matern va fi ne-bun. Binele tau va deveni si al ei, raul tau va fi absolut si al ei, luptele tale le va duce si ea. Ce iubesti tu va iubi si ea. Cel putin pina la virsta la care va realiza ca este o entitate de sine statatoare, si poate crea, la rindul ei, realitati. Ideea ar trebui sa-mi ridice parul din cap la gindul propriei judecati de apoi impusa de imensa responsabilitate, dar gindindu-ma la proprii mei bieti parinti, parca mi-as spune ca totul va fi bine. Or not? (birr!) Micro-universul, galbenusul, va creste, marginile nu vor mai fi concentrice, limitele ei vor scapa spre stinga sau spre dreapta, mai sus sau mai jos, cercul se va desprinde intr-un fel sau altul..
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment