cu cine am de-a face 2 (cont la 8 sept 2008)

Nu-mi iese din minte dupa-amiaza aia ciudata, intre 4 pereti albastri (vai, cit de oribil, zau asa), cind sufletul meu atirna jalnic pe un board interactiv, aruncat acolo spre afisare de catre un burtos mult prea plin de el ca sa merite vreo incursiune in psihologie, disecat ca o broasca in fata a vreo 13 cascati brusc interesati sa-i urmeze logica. Nu stiam daca sa pling sau sa fug, sau sa-mi musc miinile de rusine si de furie. Stiam ca asta avea sa urmeze, imi primisem si eu raportul lamentabil cu 30 de minute inainte, in pauza de masa, cind ramasesem cu o bucata de pizza in git si-am crezut ca lesin de nervi. Ia sa vedem: este ea mai albastra decit verde, sau mai rosie decit galbena? Faptul ca lupti ani de-a rindul poate si investesti valoarea unei case sau a unei masini intr-un psihoterapeut devenise, brusc, inutil. Pai nu asta-mi dorisem eu tot timpul? Daca propria mea constiinta este formata din 4 energii (ca cea a oricarui alt om de pe planeta), ceea ce cerusem in tot acest timp, prin obsesia mea de autocunoastere, fusese sa mi se spuna clar in ce procent. Ca sa fie clar, vorbesc de un sistem de personal profiling bazat pe psihologia lui Jung. O frectie cu care mai nou firmele de training, coaching, etc, atrag companiile, nu de alta da’ astea din urma s-au saturat sa arunce cu bani in traininguri de customer services pentru angajatii lor obositi. A se nota ca nu fac reclama nimanui.

Hai sa fac o referire la personalitatea borderline, asta pentru ca un om drag sufletului meu vorbeste in blogul sau despre asta – la modul sublim – si pentru ca am avut o revelatie cind m-am gasit asa. Mi se pare normal si firesc ca o personalitate borderline sa fie obsedata de autocunoastere. Daca, printr-o intimplare nefericita, aceasta personalitate are predominant o energie albastra (aia care nu suporta pupicuri, dulcegarii, vrajeli) si totul se bazeaza pe control si o strategie imbatabila, lucrata, analizata, eventuale piedici eliminate, atunci, va cere, evident, sa i se spuna exact care sint proportiile. Obsesia de control nu-l scapa de drogul autocunoasterii..exacte!
Acuma, oricit de obsedata as fi eu, chestia asta parca suna...a science fiction, nu? Profilul puternic albastru-verde pe care l-am primit m-a umplut initial de furie, dupa care (specific personalitatii borderline, nu?) mi-am dat seama ca nu ma caracterizeaza, astea nu sint valorile mele, sau, cel putin, nu in totalitate. Asta nu sint eu. E normal, in cazul meu, pentru ca brusc imi schimbasem toate reperele. Eram in partea cealalta a ecranului, in partea cealalta a camerei si desenul, dintr-un profil de femme fatale, s-a transformat intr-un spate de cocota. Ambivalenta care ma distruge. Traiesc cu tragedia constientizarii tuturor celor 4 culori ale sufletului meu, stiu ca pot fi si albastra si rosie, si verde si galbena, stiu ca am nevoie sa fiu cind una cind alta si nu pot fi numai una la un moment dat, si haosul asta, lipsa asta de logica si previzibilitate ma umple de frustrare. Imi lipseste numai relatia aia unica, vie si personala. Sincer, eu una nu cred ca exista. Dar asta este numai produsul judecatii mele de personalitate borderline, predominant albastra, bazat pe analiza si introvertit.