Se intimpla in Viena, intr-o seara rece de noiembrie. M-am aruncat in patul cu atitea stele tremurind ca varga, incercind din rasputeri sa pling, fara rezultat. Respiram sacadat, imi simteam ochii grei si seci, si-mi cautam tigarile - ultima (a se citi the ultimate and the last) sursa de relaxare pe care o puteam identifica.
Mi-a luat o ora pe putin sa ies din tremur. Dar bataile inimii au continuat, iar secundele de blackouts la fel. As fi dat un regat pentru o lacrima. Nimic. Nici urma de lichid in corpul meu.
Am profitat de liniste si izolare, am intins mina dupa pix si hirtie decisa sa-mi identific o data si pentru totdeauna problema. Nu-mi puteam lua nici anxioliticul nici sedativul atit de devreme si poate era bine sa-mi pun frustrarea pe hirtie pina venea si vremea lor.
Identificarea problemei, ca la management. Nu stiu psihologie, poate merge-asa.
Baga-mi-as, nu m-am oprit din scris vreo 20 de minute. Am umplut in A4 si pe bune ca m-am retinut, in ideea de a pune negru pe alb numai esentialul. Un A4!
M-am oprit, m-am uitat inca o data la structura – totul impartit frumos pe 3 categorii si mi-am zis: “Ptiu, drace, da’ tare suparata sint! E de mirare ca inca ma pot tine pe picioare! Sint o adevarat eroina, si daca nu mi-o spune nimeni, mi-o spun eu acum!”
Sa le elimin una cite una mi-ar lua ani.. Poate-ar fi cazul sa incep, nu?
De cealalta parte a ferestrei Viena incepuse deja sa freamate de noapte. Room Service? Da, o portie dubla de inghetata, va rog, neaparat cu multa ciocolata. Mi-o lasati in camera pe masa, n-o sa am chef sa ies din cada.
A doua zi m-am rugat. Dupa multi ani.
Nov 23, 2008
Nov 5, 2008
where time stands still
oooooo, DOAMNEEE!!!!!!!!!!!!!!
Cind stiu acum ca exista clar sansa sa reach out and touch something, cind simt ca-mi pompeaza inima intr-un ritm alert – ma trezesc noaptea si-mi spun: Nu-mi vine sa creed, nu-mi vine sa creed!!!!!!!!!! Am sa pot intinde mina sa ating scena pe care se aflaaaa, mi s-a dat iar ocazia sa pot lesina in prezenta lui! Ce fericire poate fi mai mare????? ce moarte mai dulce????
Cind credeam ca totul e ireversibil, acum nu pot respira la gindul ca momentul asta va exista, va exista!!!Poa’ sa moara orice, ASTA n-o sa moara niciodata. Si oricit de jos as fi, oricit de distruse mi-ar fi scuturile, oricit de neagra mi-ar fi dimineata, oricit de intunecata mintea, in my soul, in my own “room”, va exista mereu ecoul zeului, cea mai puternica dorinta a mea! Pentru ca eu traiesc prin cuvintele lui, respir prin suflarea lui, si simt prin atingerea lui! I’ll always be here!
Cind stiu acum ca exista clar sansa sa reach out and touch something, cind simt ca-mi pompeaza inima intr-un ritm alert – ma trezesc noaptea si-mi spun: Nu-mi vine sa creed, nu-mi vine sa creed!!!!!!!!!! Am sa pot intinde mina sa ating scena pe care se aflaaaa, mi s-a dat iar ocazia sa pot lesina in prezenta lui! Ce fericire poate fi mai mare????? ce moarte mai dulce????
Cind credeam ca totul e ireversibil, acum nu pot respira la gindul ca momentul asta va exista, va exista!!!Poa’ sa moara orice, ASTA n-o sa moara niciodata. Si oricit de jos as fi, oricit de distruse mi-ar fi scuturile, oricit de neagra mi-ar fi dimineata, oricit de intunecata mintea, in my soul, in my own “room”, va exista mereu ecoul zeului, cea mai puternica dorinta a mea! Pentru ca eu traiesc prin cuvintele lui, respir prin suflarea lui, si simt prin atingerea lui! I’ll always be here!
Nov 3, 2008
keep it cheap, keep it coming
Am fost sfatuita sa-mi fac un jurnal, deci mi-l fac, poate ma simt mai bine dupa.
11.00 pm. Imi adun fortele – vreo 2 grame jumate si plec in dracu sa ma pieptene.
11.15. Imi iau prima-njuratura la metrou, de la un cocalar dinamovist care vroia sa stie cit e ceasu. Swell, ceea ce mi-am dorit.
11.30. Sufar. Nu ma integrez deloc. Primele 2 ginuri simultan.
12.00 Deja le-am pierdut sirul.
12.30 Old habits die hard, mi se spune ironic. Aprob. De cind beau eu vin?
1.00 Mai, sa fie. Ador ginurile astea ieftine, slabe si lungi, trebe sa bei cite 10 sa simti ceva.
1.30 Ma depaseste! Ce am io cu clubu’ asta, frate? And...who the fuck is that????
2.30 Ma aflu intr-un spectacol de zile mari, asa cum numai eu pot sa sustin, ceva cu tequilla, vin varsat pe camasa Prada (!!!) a unui om dragut, dar victima a frustrarilor mele si-al alcolului deja prezent in creierii si singele meu. A trebuit sa-i sterg blugii cu limba. Nu stiu de ce, asa am fost sfatuita.
3.00 Am mozolit deja DJ-u’, mi-am luat portia de DM si Marilyn Manson, pot sa plec acasa. Sint apostrofata ca nu ma comport frumos de catre...ouch! prietenii mei !!????
3.30 hm.
5.30 Inca mai scriu mesaje. Evident, iubesc pe toata lumea si mi-e dor de toti. Clasic.
8.30 Ma trezesc cu un rinjet in freza si 3 tone de kriptonita in frunte. Fac cafea si zimbesc in continuare.
10.30 AM, fireste. Inca imi simt alcool in stomac, incerc sa-l ignor, la dracu m-am apucat de gatit, nu? Ii sun si p-altii sa-i trezesc, in puii mei, deja au dormit prea mult!
12.30 Inca mai am alcool in stomac! Aide, ma, ce naiba....Ma uit la X-Men, imi mai trece greata. Continui sa zimbesc. Sint sotia perfecta! Si gatesc zimbind! Sint plina de energie!
15.30 DORM!
20.30 Ma joc cu papusile. Zimbesc non stop.
24.00 Stiu ca nu voi dormi pina la 2.00. Si trebuie sa traiesc cu ideea.
Fata, mi-ai lipsit mult. Si ca sa te pedepsesc...daca nu ti-ai gasit amantul cind te-ai intors acasa...mmm...let me think...HE WAS IN MY FUCKING BED!!!
11.00 pm. Imi adun fortele – vreo 2 grame jumate si plec in dracu sa ma pieptene.
11.15. Imi iau prima-njuratura la metrou, de la un cocalar dinamovist care vroia sa stie cit e ceasu. Swell, ceea ce mi-am dorit.
11.30. Sufar. Nu ma integrez deloc. Primele 2 ginuri simultan.
12.00 Deja le-am pierdut sirul.
12.30 Old habits die hard, mi se spune ironic. Aprob. De cind beau eu vin?
1.00 Mai, sa fie. Ador ginurile astea ieftine, slabe si lungi, trebe sa bei cite 10 sa simti ceva.
1.30 Ma depaseste! Ce am io cu clubu’ asta, frate? And...who the fuck is that????
2.30 Ma aflu intr-un spectacol de zile mari, asa cum numai eu pot sa sustin, ceva cu tequilla, vin varsat pe camasa Prada (!!!) a unui om dragut, dar victima a frustrarilor mele si-al alcolului deja prezent in creierii si singele meu. A trebuit sa-i sterg blugii cu limba. Nu stiu de ce, asa am fost sfatuita.
3.00 Am mozolit deja DJ-u’, mi-am luat portia de DM si Marilyn Manson, pot sa plec acasa. Sint apostrofata ca nu ma comport frumos de catre...ouch! prietenii mei !!????
3.30 hm.
5.30 Inca mai scriu mesaje. Evident, iubesc pe toata lumea si mi-e dor de toti. Clasic.
8.30 Ma trezesc cu un rinjet in freza si 3 tone de kriptonita in frunte. Fac cafea si zimbesc in continuare.
10.30 AM, fireste. Inca imi simt alcool in stomac, incerc sa-l ignor, la dracu m-am apucat de gatit, nu? Ii sun si p-altii sa-i trezesc, in puii mei, deja au dormit prea mult!
12.30 Inca mai am alcool in stomac! Aide, ma, ce naiba....Ma uit la X-Men, imi mai trece greata. Continui sa zimbesc. Sint sotia perfecta! Si gatesc zimbind! Sint plina de energie!
15.30 DORM!
20.30 Ma joc cu papusile. Zimbesc non stop.
24.00 Stiu ca nu voi dormi pina la 2.00. Si trebuie sa traiesc cu ideea.
Fata, mi-ai lipsit mult. Si ca sa te pedepsesc...daca nu ti-ai gasit amantul cind te-ai intors acasa...mmm...let me think...HE WAS IN MY FUCKING BED!!!
Subscribe to:
Posts (Atom)