Ok, ok, inteleg, accept. Dar cine-mi garanteaza ca nu voi mai adormi incruntata, trezindu-ma si culcindu-ma-n negatii, fara exceptii, facind exact inversul a tot ce-mi cere mintea sau propriul meu corp, in fiecare secunda? Cine-mi garanteaza ca nu voi mai ridica iar degetul amentitator catre cer, inghitindu-mi lacrimile catre un Dumnezeu care cind iubeste, cind ma provoaca? Voi avea alte dimineti? Sau voi aluneca iarasi in coltul rusinii, plingindu-mi de mila cu lacrimi de crocodil in patetismul meu de printesa peste un bob de mazare?
Ea imi suride si-mi spune ca totul va fi bine. Serios??? Ma iubesti?? Cind m-ai vazut ultima oara rizind???!!!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment