Hrvatska si blonda

Simteam cum imi pocnesc palpitatiile-n timple si atunci stiam ca eu apartin acelui loc si ei nu. Simteam stinca iesita-n mare, uda, rece si de nepatruns, apa limpede, adinca, sarata si calda, plina de scoici, pestisori colorati si arici de mare, frunzele de tot felul, briza usoara. Priveam valurile incete din comfortul sezlongului meu, ascultam frantuzoaica de linga mine - singura femeie care vorbea non stop si pe care o puteam tolera, vocea si intonatia ei imi sunau a muzica. Imi oboseau ochii de atita albastru si ma intorceam cu fata catre munte. Stiam ca as fi vazut marea mult mai bine de la umbra copacilor, ar fi fost mult mai racoare si mi-ar fi fost mult mai bine singura. Incercam mereu sa-mi ignor compania, 3 barbati - unul mai loser decit altul - si-o blonda, in adevaratul sens al cuvintului. Ma concentram pe vintul din frunze si din valuri, acrita si obosita de injuraturile lor de cocalari si glumele lor de prost gust, de liceeni frustrati. Nu eram cu ei. EA m-a tirit 2 zile prin shopping-uri (ideea ei de a cunoaste o tara straina), lafaindu-se in genti Prada, ceasuri Guess si pantofi Pittarello sau dracu mai stie de care, eram deja ametita de atitea zerouri, atitea branduri colorate si de atitea drumuri la bancomat. Toate aerele ei de doamna se consumau in rafturi cu toale, manechine elegant expuse pentru a impresiona ochiul ieftin al consumatoarelor, incheind intr-un apoteotic "baga-mi-as pula, e misto, mi-o iau". Nu si-a dezmintit nici o secunda latura asta de doamna de inalta societate, i-am incurajat de fiecare data felul orgasmic in care ii vine rochita S. Oliver pe corpul ei de afrodita la 1.55 si 64 de kg. Toate au o explicatie, insa: spre deosebire de toti ceilalti din tara asta, ea a fost traumatizata in copilarie, pentru ca ii placeau rochite pe care mama ei nu si le putea permite, si acum, ca este loaded, isi razbuna frustrarile. O inteleg. Am plins chiar. Am marturisit cit de miscata sint, si-am mai sorbit o gura de frappe rece, ca sa nu borasc instantaneu. Trebuia sa-l beau repede, pentru ca se inchideau magazinele si ea trebuie sa-si achizitioneze a 5-a pereche de pantofi din brandul Z, ca d-aia n-avea si erau un "must have", sintagma cu care mi-a zgiriat urechile 10 zile.
Dar marea era totul, nulitatea blonda disparea subit in fata mea, in eforturile mele de a-i ignora toate injuraturile de rudareasa parvenita genul "sa-mi bag..", "da-i-as..", "fute-m-as" si sa-mi promit ca n-am s-o vad in urmatoarele cel putin 6 luni. Ma aruncam singura in apa, lasandu-i pe cei 3 lachei (inclusiv sotul meu) fascinati de sex-appeal-ul ei sa-i sufle-n cafea si sa-i aduca scrumiera la nas, ca altfel se alegeau cu cine stie ce injuratura care nu i-ar fi pus deloc intr-o lumina favorabila. Si doar ideea era ca oricare trebuie sa aspire la a fi placut de detinatoarea puterii financiare, doar doar s-or alege, in viitorii 50 de ani cu vreo sponsorizare cit de mica, chiar si o bere la o terasa de lux nu-i de colea, daca e gratis e bine.
M-am detasat inimaginabil de propria mea viata in marea aia de insule, am refuzat sa reflect prea mult asupra diferentei colosale intre ceea ce sint cu ei si ceea ce sint in linistea sau nebunia mea. Acum, amortita de atita drum, imi caut puterea de a redefini totul, constienta fiind ca trebuie sa existe o cale. Am iubit Croatia. Mixul ei de culoare, rece si cald, linii drepte sau abrupte, vs onduleurile marii toate sint pe gustul meu. Am avut lacrimi in ochi, in Parasail, la 300 m deasupra lumii dezlantuite, intr-o liniste absoluta. As fi vrut sa plutesc asa zile in sir, sa dorm si dup-aia s-o iau de la capat.
M-as intoarce fara sa ezit, cu primul inger de pe lista.