Dec 17, 2008

..to my auntie...

Ar fi parut ultima optiune, ultima decizie dupa care sa trag o linie groasa, severa, si sa zic: asta am cautat tot timpul, aici am vrut sa ajung, degeaba o mai dau cotita, realitatea e dura iar eu sint victima tuturor celor din jurul meu. Da, categoric, brusc am descoperit ca e o conspiratie universala (a trecut deja de limitele familiei, ale institutiei in care lucrez, ale tarii in care am avut ghinionul sa ma nasc), e deja o conspiratie la nivel mondial, toti s-au calat pe mine, cu singurul scop de a ma distruge, inclusiv criza asta financiara a fost facuta special sa ma ucida pe mine sau sa ma bage intr-un spital de boli mentale, - mi-i si inchipui cum stau toti ascunsi, ma privesc la fiecare colt de strada, rinjind, scuipindu-si in palme satisfacuti de cite ori ma-mpleticesc, poate poate cad odata sa fie si ei satisfacuti. Cred ca sint multi! Probabil pe unii ii cunosc, pe altii nu, unii poate-mi sint buni prieteni, dar ei nu vor sa spuna nimic, evident, au jurat cu singe fraternitatii lor ca singurul lor scop in viata e sa ma distruga pe mine!
Deci: imi aprind o tigara, comand un fresh de portocale si astept, bat din picior, e tirziu si n-am chef sa stau aici mai mult de juma' de ora oricum ma enerveaza si o fac ca trebe s-o fac, sa-mi bifez activitatea de pe lista mea de lucruri de facut inainte de a ma ucide. Intr-o falsa si ipocrita "hai s-o fac si p-asta, ca sa pot zice apoi usurata: uite, fir-ar al dracului sa mai ziceti voi ca n-am incercat tot, si ca n-am facut tot ce tinea de mine, daaaa? Deci tot de pe jos ma culegeti! Pentru ca asa vreau eu, bineee? Acuma ciocu mic si enjoy the show!"
Parcheaza in usa cafenelei ca blonda si ma buseste evident risul - de cind o stiu a fost o atehnica, ea nu stie ce e ala un email, ca sa nu mai vorbim de fineturile condusului, dar am admirat la ea indirjirea cu care s-a tinut pina la capat de volan pina a reusit sa-si plimbe fundu-n tirtaneata ei (asa ma refer eu la Peugeot 308) prin toate colturile Bucurestiului asta imputit. Ca imagine concreta: Ela se tine de volan ca si cum ar conduce o racheta spatiala, nicidecum un autoturism. Usor trecuta de 40, este genul de femeie care te insala intotdeauna cu cel putin 5 ani in minus. Vorbim rar, o vad si mai rar, de-asta m-a surprins sa aud ieri de partea cealalta a firului o voce calda care mi-a promis ca, sigur, ne putem vedea a doua zi la 5.30, vine linga biroul meu daca vreau. Ei, bine. daca vrei tu, si poti, nu vreau sa te deranjez...
Uite ce e, ii zic, pufnind si fumegind, m-am decis brusc sa pun o bomba in mijlocul casei si sa-i dau foc sa faca bum maare maaaare, dar vreau suport legal. Te bagi?
Am inteles, imi spune. Oricind. Si miine daca vrei. Dar imi permit, asa ca te cunosc, sa-ti ofer alternativa. Imi iei si mie un fresh d-asta de bei tu?
L-a baut in 3 minute. A vorbit numai ea. Dupa o ora si jumatate, eu nici nu ma atinsesem de fresh-ul meu de portocale si nu fumasem nici o alta tigara. N-am avut timp. Am fost extrem de ocupata ascultind-o. Niciodata nu am fost atit de ocupata ascultind pe cineva. Jur. M-am trezit dupa o ora si jumatate ca eram intr-un loc cu niste oameni pe linga masa noastra pe care nu-i vazusem cind intrasera, cu sucul intact, pachetul de tigari neatins - so fucking unusual! Aveam ochii larg deschisi. Ela nu-mi zimbea. Avea ochii la fel de mari ca mine. Si se uita, prin ochii mei, fix in stomacul meu. Puteam sa jur ca stia ce-am mincat la prinz; ce mincasem si ieri la prinz, si alaltaieri si tot asa. Puteam sa jur ca stie si citi metri de intestine am. Genul asta de privire facuta in alte ocazii sa ma sperie in draci acum ma linistea si ma relaxa inexplicabil.
Am intrebat-o daca e magie, dar s-a jurat ca nu. Am iesit din cafenea si aveam cu multe kile mai putin , nu stiu de ce, dar eram mult mai usoara. Si stiam sigur ca Ela imi plantase in stomac o luminita mica, mica, cit un virf de ac. O simteam, era acolo, la dracu, la modul foarte organic! Si -am stiut ca nu sint decit 2 posibilitati: sa creasca sau sa moara. Ela mi-a promis ca o sa creasca si eu vreau sa o cred. Ela mi-a promis ce n-as fi asteptat niciodata sa-mi promita. Si mi-a spus ca, daca tot mai vreau, imi aprinde ea fitilul.
In viata mea nimeni nu mi-a acordat atit de mult credit, nu mi-a facut atit de mult bine neconditionat, si nu m-a iubit, atit cit m-a iubit Ela intr-o ora si jumatate.
In seara asta sint altfel, pentru ca Ela exista. Desi in mod normal mi-ar fi teama ca miine toate astea s-ar duce, stiu ca tocmai asta le-ar face sa se duca.
Multumesc, doamna.

No comments: